Intunericul vegheaza - poezie

Cand te vei trezi,

Va fi iar dimineata,

Atunci cand cerul se deschide

Si nu-i pic de ceata.

Nu stiu unde esti acum,

Nu stiu-unde te duci

Nu stiu pe ce drum

Vrei tu maine s-o apuci.

Dar asta este cantul meu

Ultimul e despre tine

Crede-ma ca imi e greu

Se rupe totu-n mine.

Dar acum e noapte,

Iar stelele sunt sus

Intunericul vegheaza fapte

Si pe oamenii ce au apus.

Caci n-ai idee cum cuvinte

Cand sunt spuse des

Devin juraminte,

Prind un inteles.

Caci a fost putin,

Dar timpu-ncet se duce

Iar vorbele raman

Ca veninul cel mai dulce.

Vocea ta, tot o-aud departe

Dar totul in jur cade

Cand sperantele sunt moarte.

Dar acum e noapte,

Iar stelele sunt sus

Intunericul vegheaza fapte

Si pe oamenii ce au apus.

Si nu-ntelegi, tu, frumoasa mea

Cum mi-ai dat putere

Sa lupt cu noaptea grea

Dar omul, el doar cere,

Cand trupu-i e stapan

Nu simte deloc durere

Iar nimic nu mai e bun

Ramane doar tacere

Dar asta este cantul meu,

Sper ca il vei auzi

Si te vei gandi mereu

Ca in nopti, demult, tarzii

Cineva te-a facut totul

Iar sufletu-i era un foc

Cand numele tau sacru

Era ca un joc.

Caci ma faceai sa zbor

Peste rele, peste foame

Peste ura lor.

E tarziu din nou,

Soarele rasare,

Alta noapte de-ntuneric

Alte lumini in Mare.

Dar acum e noapte,

Iar stelele sunt sus

Intunericul vegheaza fapte

Si pe oamenii ce au apus.